Suntem înconjuraţi de tehnologie, iar în anumite momente aceasta face parte integrantă din viaţa noastră fără să mai fim conştienţi de acest lucru. De ce să nu profităm de toate aceste resurse? În primul rând, hai să vorbim foarte pe scurt despre noţiunile de bază ale planificării. O luam încet, cu planificarea pe termen foarte scurt, adică cu planificarea zilnică, pentru că mereu mi s-a părut irelevant ca cineva să-mi vorbească despre planificare şi strategie pe termen lung când eu eram praf cu planificarea pe ziua următoare sau pe ziua în curs. Abia într-un articol viitor vă voi prezenta un exemplu de instrument de planificare pe care eu îl folosesc cu succes.

Chiar dacă totul pare simplu la prima vedere, planificarea să mănâncă linguriţă cu linguriţă până ajungi ca să-ţi dublezi cele 24 de ore dintr-o zi. În primul rând, dacă ne-am propus să ne facem o planificare şi să ne ţinem de ea, trebuie să ne impunem ca minimum 21 de zile să repetem acest comportament zilnic. Cele 21 de zile sunt pragul standard de care un om trebuie să treacă ca să se obişnuiască cu ceva, dar hai să discutăm mai structurat despre planificare că asta vă promisesem şi nu vreau să vă pierd pe drum .

Planificarea zilnică

Planificarea zilnică nu constă doar în activităţile de la serviciu. Planificarea zilnică trebuie să conţină şi activităţile personale. Dacă vrei să ai control mai mare asupra zilei tale (că nu există control total oricât ne-am crede de tari), trebuie să-ţi planifici inclusiv cât timp vei petrece la cumpărături după terminarea programului de lucru, sau să nu-ţi mai planifici nici o activitate după ce ţi-ai notat pe agendă că la ora 20:00 trebuie să mergi la bar să te uiţi la meci .

Evită amânările şi bugetează-ţi măcar 15 minute pentru planificare. Poţi face asta la începutul unei zile, dimineaţa, sau o poţi face seara, după încheierea zilei. Nu contează care e momentul zilei în care te ocupi de planificare, în schimb este important ca odată stabilit un anumit moment să te ţii de el. Primele dăţi când vei face asta ţi se vor părea cele mai lungi şi inutile 15 minute din viaţa ta. Da, nu e uşor să faci o planificare corectă. Te solicită mental şi te face să te gândeşti la toate. Lasă lenea şi fă-o! De la o zi la alta ţi se va părea mai uşor.

Prioritizarea agendei zilnice

Să fim serioşi, nu toate activităţile sunt la fel de importante. De asta este important să le prioritizezi ca să ştii ce arde în ziua respectivă, ce este foarte important sau ce este urgent, dar nu este important. Vom vorbi probabil în alt articol despre matricea importanţă-urgenţă că să nu complicăm lucrurile acum.

Ca să păstrezi totul cât mai simplu, merită să prioritizezi activităţile pe trei mari categorii:

• prioritate ridicată !!!
• prioritate medie !!
• prioritate scăzută !

Poţi să stabileşti ce simboluri vrei, nu e neapărat nevoie să foloseşti semne de exclamare. Poţi începe cu prioritizarea numerică, deşi, s-ar putea să fie destul de complicat să aloci un număr unei activităţi atunci când dai peste două sau mai multe activităţi similare ca nivel de importanţă/prioritate.

Cele 21 de zile

Vorbeam mai sus de cele 21 de zile necesare pentru a avea şanse mai mari de împământenire a unei schimbări. Se zice că dacă nu ai purtat ceas la mână de ceva vreme, dacă te apuci să porţi brusc, îl vei simţi timp de 21 de zile ca pe un obiect cu care nu eşti obişnuit. Logic, însă după cele 21 de zile, studiile arată că vei fi mult mai obişnuit cu ceasul respectiv dacă l-ai purtat zi de zi perioade lungi de timp.

Un alt experiment care întăreşte regula celor 21 de zile prezintă situaţia oamenilor care în urma unui accident le-a fost amputat un membru. Pacienţii respectivi declarau că încă îşi simt membrul amputat chiar dacă acesta nu mai exista fizic. Creierul îl percepea încă 21 de zile până să îşi însuşească schimbarea majoră.

Ei bine, cam aşa e şi cu dobândirea noilor comportamente sau cu implementarea schimbarilor şi nu mă refer aici doar la planificarea zilnică, subiectul discutat, ci la absolut orice tip de acţiune care presupune schimbarea, îmbunătăţirea sau renunţarea la un anumit comportament.

Dacă vrei ca obiceiul numit planificare zilnică să-ţi “intre în sânge“, trebuie neapărat să-l repeţi zilnic, timp de cel puţin 21 de zile. Abia de atunci poţi zice că ai început cu adevărat un proces de schimbare sau de îmbunătăţire a vreunui comportament (în cazul nostru planificarea zilnică). Restul sunt vorbe şi declaraţii pompoase de prin traininguri de management. Dacă eşti leneş şi lipsit de voinţă sau ambiţie, nici un training de management sau leadership nu te va ajuta. Trebuie să pui mâna să faci ceva, iar dacă eşti genul ăsta de om înseamnă că ai citit acest articol până la capăt şi ai ajuns aici. Te felicit.

Urmează să mai scriu un articol pe acest subiect unde să vă povestesc despre un instrument de planificare drag mie. Până atunci, ţinem legătura aici pe blog, pe mail (vă puteţi abona în partea din dreapta sus) sau pe noua mea pagină de Facebook la care vă invit să-mi daţi un like dacă nu aţi făcut acest lucru încă !

Vă rog să vă uitaţi cu atenţie la fiecare imagine care compune acest fisier .gif. Ar fi păcat să rataţi o viziune cât mai realistă asupra viitorului, versiune exprimată într-un mod foarte uşor de digerat. Menţionez că toate informaţiile sunt bazate pe nişte studii al consiliului de educaţie YTMND.

Daţi click pe poza de mai jos ca să începeţi să vedeţi seriile de imagini.

Sursa.

Odată cu depăşirea a 100 de articole (de când am făcut schimbarea, că GabrielUrsan.ro datează de prin 2009) şi cu obţinerea a peste 100 de likeuri pe pagina mea de Facebook (vă mulţumesc) m-am gândit că trebuie să-mi trasez nişte noi obiective pentru GabrielUrsan.ro. Simt că acest blog poate ajunge departe chiar dacă poartă numele meu complet atât în titlu cât şi în domeniu. Da, nu sunt nici persoană publică, nici vedetă şi nici politician ca numele meu să însemne ceva, însă cred cu tărie că numele meu ar putea însemna ceva chiar prin intermediul acestui blog pe care vă invit să-l citiţi pentru a împărtăşi împreună păreri constructive şi pozitive despre … orice.

Obiectivele mele pentru GabrielUrsan.ro

1. Publicarea de articole cu caracter personal. Indiferent că am gătit, că m-am regăsit cu un vechi prieten, că îmi amintesc de copilărie, că povestesc despre anumite experienţe şi trăiri personale sau multe alte aspecte la care momentan nu mă gândesc, există posibilitatea să public detalii pe blog.
2. Voi scrie mereu despre dezvoltare personală atât din propria experienţă cât şi din cărţile pe care le citesc. Fără bullshituri motivaţionale sau rahaturi corporatiste. Am să mă rezum la elemente de dezvoltare personală în care cred şi de care mă simt inspirat. Nu voi scrie nimic din ce nici eu nu aş citi .
3. Am să continui să împărtăşesc cu cititorii GabrielUrsan.ro tot ce găsesc pe internet şi mi se pare interesant sau amuzant. De asemeni, voi continua să-mi spun părerea despre anumite subiecte sau evenimente de interes general.
4. Voi continua să-mi dezvolt pasiunea pentru tehnologie şi voi scrie în continuare despre aceste subiecte. Probabil se vor înmulţi articolele de acest gen cu ştiri scurte din lumea telefoniei mobile, în mod special, unde îmi voi exprima în câteva rânduri propriile păreri. Nu este exclus să mai scriu câte un review din când în când sau să promovez vreun produs sau serviciu.
5. Chiar dacă nu sunt un blogger full time, sunt din Galaţi aşa că voi acorda mai mult interes oraşului meu şi subiectelor apolitice (nu mă bag în subiecte politice că îmi prind urechile şi nici un-mi place) despre care aş putea scrie.

Acestea fiind scrise, doresc să vă mulţumesc pentru atenţia cu care urmăriţi GabrielUrsan.ro şi pentru multitudinea de likeuri pe care le-am primit într-un timp foarte scurt la pagina mea de Facebook pentru blog.

Sursă foto.

Înainte de căsătorie

El: – Ah … în sfărşit. Abia aşteptam!

Ea: – Vrei să plec?

El: Nu! Nici măcar nu te gândi la asta.

Ea: Mă iubeşti?

El: Bineînţeles! Şi în prezent şi o voi face întotdeauna!

Ea: M-ai înşelat vreodată?

El: Nu! Nici nu ştiu de ce mă întrebi aşa ceva!

Ea: Vrei să mă săruţi?

El: Cu fiecare ocazie pe care o am!

Ea: M-ai lovi vreodată?

El: Doamne fereşte, nu! Eşti nebună?

Ea: Pot avea încredere în tine?

El: Da.

Ea: Dragul meu!

După căsătorie

Este suficient să citeşti dialogul de la coadă la cap ca să vezi cum stă treaba .

Recunosc că dialogul sună mai bine în engleză şi aveţi imaginea de unde l-am tradus mai jos, însă cred că am reuşit să-l adaptez destul de bine şi în română, nu ?

Inainte si dupa casatorie

Sursa.

Dacă ai cumpărat acţiuni în valoare de 1.000 de dolari în urmă cu un an la …

1. Delta Airlines, vei avea 49 de dolari azi.
2. AIG, vei avea 33 de dolari azi.
3. Lehman Brothers, vei avea 0 dolari azi.

Dacă ai cumpărat bere în valoare de 1.000 de dolari acum un an şi ai băut toată berea ca mai apoi să reciclezi dozele de aluminu, atunci, ai şanse să obţii 213 dolari în urma acestui proces.

Chiar dacă tot nu eşti pe profit, bazându-ne pe calculul de mai sus, cel mai bun plan de investiţie actual este să bei multă bere la doză de aluminiu şi să reciclezi .

Şi dacă tot vorbeam despre alcool …

Un studiu recent arată că un american normal merge aproximativ 1.449 de kilometri pe an. Un alt sudiu recent arată că un american normal bea 83 de litri de litri de alcool pe an. Asta înseamnă că un american consumă aproximativ 6 litri de alcool la suta de kilometri .

Oare în România ce consum are un om normal la suta de kilometri ?

Textul de mai sus a fost tradus şi adaptat din poza de mai jos a cărei sursă am specificat-o la începutul acestui articol.

Loreen în timpul reprezentaţiei de la EuroVision 2012

Piesa Suediei de la EuroVision 2012, Euphoria, poate fi ascultată mai jos. Cred că e o piesă pe care o vom auzi de acum încolo pe toate posturile de radio şi cred că inclusiv prin cluburi, eventual mixată. Având în vedere numărul de voturi primite, nici nu mai încape vorbă că Suedia nu merita să câştige. Voi ce părere aveţi?

Voi vorbi din experienţa acumulată în urma conducerii GSMRo timp de un an şi ceva, iar acest lucru sper să ajute administratorii acestui blog în îndeplinirea obiectivelor propuse. Să analizam câţiva parametri.

Tema

Tema acestui blog arată foarte bine şi pare potrivită la o primă vedere, însă dacă se doreşte o dezvoltare semnificativă, administratorii trebuie să se orienteze către o temă premimum. Orice cunoscător îşi poate da seama rapid dacă un blog foloseşte o temă premimum sau o temă free, iar o dovadă concretă în acest sens este oferită de existenţa unor linkuri total nepotrivite în footer (dreapta jos). Pe lângă faptul că poate dăuna procesului de SEO, există şi alte riscuri (a se citi articolul anterior despre temele gratuite de WordPress).

Conţinut

Blogul despre care vorbim a fost lansat pe 20 februarie 2012 aşa că nimeni nu are pretenţia să existe pe el prea mult conţinut. În primul rând, dacă ar fi existat până acum foarte mult conţinut, ar fi existat suspiciunea conţinutului copiat. Pe lângă Google, cititorii experimentaţi ar fi mirosit acest lucru. Toate bune până aici. Totuşi, vorbim de o nişă cu o concurenţă extraordinară, iar articolele scurte sau ştirile scrise pe scurt nu vor construi niciodată o comunitate bine închegată în jurul unui blog de IT. Cunoscătorii vor să vadă ştiri pline de păreri obiective, dar personale, iar pe acest capitol mai e mult de lucrat. După părerea mea, articolele bune de IT trebuie să cuprindă esenţialul la început pentru vizitatorii grăbiţi, dar trebuie să cuprindă şi foarte multe detalii în restul articolelor pentru vizitatorii care doresc să afle cât mai multe şi au timpul sau răbdarea necesară să citească. Recomand o echipă plină de oameni entuziaşti care să dea tot ce au mai bun – sunt convins că există deja această echipă numai că trebuie să-şi dedice foarte mult timp acestui proiect.

Comunitate

Unii dintre autorii acestui blog (dacă nu chiar toţi) ştie foarte bine că este extrem de important să creezi într-un mod cât se poate de natural o comunitate în jurului unui astfel de blog. De fapt, comunitatea “face blogul“, indiferent de nişă. Din păcate, nu am văzut articole fierbinţi comentate intens de cât mai multe persoane. Recomand mai multă implicare şi mai multă pasiune. Dacă există, restul lucrurilor bune vor veni de la sine.

Dinamică

Ultimul articol este publicat pe 30 martie 2012, adică aproape cu o lună în urmă. Recunosc că mi-aşi dori şi eu o licenţă BitDefender Internet Security 2012, mai ales că, de curând, am citit că în multe teste a ieşit peste Kaspersky, antivirusul meu favorit. Faptul că BitDefender consumă mult mai puţine resurse decât alte programe antivirus concurente mă atrage foarte mult, iar acest lucru reprezintă unul dintre motivele pentru care scriu acest articol. Să revenim totuşi la subiect. Pe un blog de IT dinamica cu care se publică articole bune este extrem de importantă. Un articol bun odată la cel puţin două zile este impetuos necesar. Concursurile sunt foarte binevenite şi trebuie promovate pe cât mai multe siteuri de concursuri, dar oamenii trebuie să aibă parte de o experienţă extraordinară atunci când ajung prima dată pe un astfel de blog, chiar şi prin intermediul unui concurs.

Utilitate

Blogurile de IT merită să ofere multe informaţii utile sau tutoriale simple care să fie de un real folos pentru vizitatorii care întâmpină diverse probleme. Publicând soluţii simple la probleme complicate, un astfel de blog are şanse să fie menţionat (cu link) pe cât mai multe siteuri sau forumuri de specialitate. Astfel, se va atrage mult mai rapid atenţia publicului vizat, iar oamenii vor avea tendinţa să stea mereu cu un ochi pe un astfel de blog dacă la un moment dat conţinutul acestuia le-a fost de un real ajutor.

Slogan

Un blog cu direcţii concrete de dezvoltare trebuie să aibă un slogan simplu şi uşor de reţinut. Un slogan pe care mi-ar plăcea să-l văd lângă logoul Blog de IT (logo care îmi place destul de mult, apropo) este “Pasiune pentru informaţii IT“. Cel mai important este ca sloganul să fie convergent cu ceea ce se va întâmpla pe blog, iar rezultatele nu vor înceta să apară.

Concluzii

Domeniul BlogDeIT.ro este un domeniul mult prea bun ca să nu fie folosit la adevărata lui valoare. Mare atenţie la cum se va promova numele acestui blog pentru că există deja un blog cunoscut sub acest nume, iar discuţiile negative în blogosferă pe această temă nu sunt niciodată binevenite. Nu ştiu dacă se poate ajunge la treburi gen “drepturi de proprietate asupra unui brand“, dar având în vedere că blogul despre care vorbim este abia la început nu strică reorientarea către un alt nume foarte asemănător, original şi la fel de uşor de reţinut ca cel de acum.

Sper că în scurtă vreme vom vedea o desfăşurare de forţe impresionantă în jurul acestui blog. Startul este foarte important, iar setarea unor obiective SMART este esenţială. Apoi, totul va presupune mult mai puţin efort decât la început, iar comunitatea nu va ezita să ajute comunitatea – ăsta e un aspect foarte important pentru un blog de IT, având în vedere că traficul poate creşte atât de mult încât editorii nu mai fac faţă să răspundă la toate solicitările cititorilor, iar atunci începe să se facă simţită puterea comunităţii.

Principalele probleme pe care le au aceste teme WordPress free sunt:

• Ascunderea de cod maliţios prin intermediul base64.
• Linkuri statice care nu trimit către developer.
• Linkuri ascunse prin intermediul anumitor plugin-uri încorporate.
• Erori peste erori.

Ascunderea de cod maliţios nu are nevoie de prea multe explicaţii. Orice temă care ascunde cod maliţios nu e o temă sigură în primul rând, deci nu merită folosită.

Linkurile statice care trimit către developer sunt ok. E normal, ai luat o temă free de WordPress, iar developerul are tot dreptul să pună un link în footer pentru asumarea meritelor. În schimb, atunci când tema are cel puţin 2, 3 linkuri care trimit către siteuri de închirieri maşini, de făcut bani pe net sau către siteuri care nu au nici o legătură aparentă cu developerul, atunci merită să-ţi pui probleme. Nu face bine la SEO în primul rând.

Linkurile ascunse nu se văd deobicei cu ochiul liber. Google însă le vede şi nu le agreează deloc.

Erorile pot apărea după ce te apuci serios de folosit tema respectivă. Pot fi erori mici şi insesizabile, dar pot fi şi erori care nu îţi permit să încarci ok fotografii pe blog, de exemplu. Inclusiv unele teme premium au erori, însă cei care le vând pun la dispoziţie cel puţin un forum de suport unde developerul răspunde personal potenţialelor întrebări ale utilizatorilor.

În concluzie, fiţi foarte atenţi atunci când descărcaţi de pe internet o temă gratuită de WordPress pentru că bucuria de moment se poate transforma în tristeţe mai ales când ţi-e lumea mai dragă. Ca să nu mai zic că unele teme free sunt foarte predispuse atacurilor, iar un hacker priceput îţi poate transforma blogul peste noapte într-o surpriză neplăcută atât pentru tine cât şi pentru cititori (am păţit, dar nu conştientizam cât de importantă e securitatea până să nu mi se întâmple ditamai nefericirea).

Cei care vor să se documenteze detaliat despre problemele temelor gratuite de WordPress, merită să citească cu atenţie acest articol în engleză unde autorul ajunge în final la concluzia că dacă vrei o temă free de WordPress, atunci caută pe WordPress.org.

Sunt adeptul principiului care spune că paginile de Facebook trebuie să prindă viaţă pentru a fi relevante. Nu este suficient să dea lumea un like şi atât ca pagina ta de Facebook să însemne ceva, aşa că pe lângă articolele care se vor “autopublica” pe pagina Gabriel Ursan de pe Facebook, vor mai exista şi alte interacţiuni directe cu cei care au dat like.

Nu promit că vor exista interacţiuni periodice, bine planificate, însă o poză interesantă sau un alt articol care mi s-a părut bun de “shareuit“ sigur voi mai expune pe acolo din când în când.

N-am s-o mai lungesc aşa că …

… dacă vă place Gabriel Ursan, puteţi să-mi daţi un like aici: facebook.com/gabrielursan.ro

Sau … dacă sunteţi deja autentificaţi pe Facebook, nu trebuie să vă mai obosiţi să părăsiţi acest articol pentru că am pus deja un Facebook Like Box în partea din dreapta a blogului. Iată aici un print screen.

Like Gabriel Ursan

Mulţumesc anticipat tuturor!

Concluzia este una destul de simplă: oamenii au pe internet atât de multe opţiuni, încât puţini mai citesc până la capăt un articol care transmite ceva autentic. Autorul acelui articol spunea că dacă scrii un articol bunicel, cu destul de multe cuvinte, ai şanse ca nici măcar 1% din cei care ajung la tine să nu ţi-l citească până la capăt. Ai muncit 3-4 ore, ai căutat resurse, ai pus suflet, ai potrivit imaginile în pagină, etc. = nu contează, la urma urmei “who the fuck cares“?

În schimb, dacă publici o imagine care să atragă atenţia însoţită de un text pretenţios, filozofic, inteligent, etc. … cum vreţi voi să-i spuneţi, ai şanse să fie chiar un conţinut viral . De exemplu, ce-ar fi fost dacă în loc de a scrie articolul “Nu te plânge“, aş fi folosit imaginea asta şi atât (cu watermark GabrielUrsan.ro, bineînţeles, ca să fiu “cel mai dintre cei“)?

Ce mă doare cel mai mult e că poza asta e reală. Probabil ce am scris eu peste poză cu “minunatul font Verdana” (binecunoscut pentru calităţile sale prin care face din nimic bici) este complet adevărat. Din păcate, mulţi fac astfel de lucruri pe internet: iau o poză care nu este făcută de ei, pun un citat inteligent sau un text propriu (în cel mai bun caz) şi o aruncă în “cascada internetului“.

Sper ca toţi care au trecut pragul acestui articol să înţeleagă ce am vrut să transmit de fapt.

Asta e o parte din internetul din ziua de azi şi pe asta dă lumea like, share sau twitt fără să se obosească să citească un articol relativ bun, dar nepromovat de o imagine care să atragă atenţia. Cumva, vreau să răspund la întrebarea lui Tudor printr-un mod în care exprim ce nu este internetul pentru mine. Nu sunt adeptul răspunsurilor care încep cu nu, dar cred că majoritatea şi-au dat seama ce am vrut să spun.

Sursă foto.

Bine, recunosc că sunt multe de discutat în jurul acestor aspecte, dar vorba lui Jack Welch (fostul preşedinte GE) “De ce atât de multă vorbărie pentru ceva atât de concret?“. Lucrurile trebuie prezentate într-un mod cât mai simplu ca să poată fi înţelese şi asimilate cu uşurinţă de cât mai multe persoane.

Misiune

Misiunea unei companii trebuie să declare pe scurt, dar în acelaşi timp în termeni cât de cât specifici, care este scopul companiei în tot ce întreprinde su în tot ceea ce va întreprinde pe viitor. Misiunea trebuie să răspundă practic la întrebarea: “Cum vom reuşi în această afacere?“.

Misiuni generice

Plecând de la premiza ca orice companie îşi doreşte să ofere calitate, preţuri bune sau eficienţă, unii manageri stabilesc misiuni generice de tipul:

• Vom oferi mereu calitate clienţilor noştri.
• Preţurile noastre sunt cele mai bune.
• Rapid şi sigur. Aştia suntem noi.

Sună bine, dar cât de mulţi oameni din companie vor adera la astfel de misiuni? Probabil destul de puţini, pentru că misiunile pe care vi le-am dat ca exemplu sună atât de vag şi frumos încât parcă directorul general le-ar fi anunţat doar “ca să fie“. Dacă o misiune a fost stabilită şi promovată la modul ăsta în companie, exact în acelaşi mod oamenii îşi vor concentra eforturile pentru îndeplinirea acesteia. Totuşi, nu merită să criticăm prea mult nici misiunile generice. E bine în primul rând că există, acolo unde există. Asta înseamnă că cineva îşi bate capul cu acest aspect şi e de apreciat. Iar dacă vrem să ne păstrăm obiectivitatea până la capăt, am să spun că nu există misiuni bune sau rele, există doar misiuni care fac apel la un set de valori sau nu.

Misiuni specifice

Când zic “specifice“, nu înseamnă că trebuie să intrăm în cel mai mic detaliu. Este suficient ca top managementul să creadă în misiunea propusă şi cel mai important, să se comporte la fiecare pas astfel încât să le reamintescă tuturor care e misiunea companiei. În plus, stabilirea misiunii este o sarcină care nu poate fi delegată. Acest lucru trebuie făcut de top management. Câteva exemple de misiuni mai specifice pot fi:

• Ne propunem să fim locul 1 în fiecare piaţa în care activăm.
• Afacerile grupului nostru de companii trebuie să genereze întotdeauna profit.

Da, sunt nişte misiuni la fel de scurte ca cele din exemplul anterior, însă au două elemente care fac diferenţa:

1. Sunt un pic mai specifice – locul 1 poate fi măsurat cu uşurinţă, adică eşti pe 1 sau nu eşti, simplu. Profitul există sau nu există = la fel de simplu de măsurat.
2. Sunt strâns legate de anumite valori umane – doar nu te aştepţi să obţii locul 1 în fiecare piaţă în care activezi având o echipă plină de oameni pentru care locul 2 nu reprezintă nimic grav încă din copilărie şi până acum. La fel şi cu profitul – nu vei scoate profit cu o echipă plină de delăsători care n-au făcut nimic important până acum nici măcar cu viaţa lor personală.

Ambele tipuri de exemple “seamănă, dar nu răsar“. Cu atenţie , să trecem acum la valori.

Valori

Valorile sunt comportamente pe care trebuie să le aibă fiecare membru a unei echipe pentru a duce la îndeplinire misiunea companiei. Voi vorbi din start despre valoarea numită integritate. Ei bine, această valoare nu este opţională. Din punctul meu de vedere, integritatea nu trebuie declarată ca valoare pentru că dacă nu ai integritate, nu exişti într-un mediu de afaceri. De fapt, pentru mine, oamenii lipsiţi de integritate nu există nicăieri.

Valori generice

Valorile generice sună bine, dar din păcate aceastea vor fi comune la absolut orice brainstorming de generare de valori, indiferent de grup. De ce? Pentru că este încurajată generarea de valori scurte, simple şi generice pentru o mai uşoară asimilare. La fel cum spuneam şi despre misiune, e bine că cineva îşi pune problema, dar sunt de părere că şi valorile trebuie să fie mult mai specifice decât:

• Ambiţie.
• Perseverenţă.
• Spirit de echipă.

Dau câte trei exemple că deja articolul ăsta s-a lungit mai mult decât mi-am propus şi trebuie să mai recitesc odată cum stă treaba cu obiectivele . Ok, sună bine cele trei valori. Parcă o şi văd pe mama când îmi spunea “Găbiţă, să fii ambiţios şi perseverent că altfel ai să paşti oile!” . Totuşi, merită un pic dezvoltat.

Valori specifice

Valorile specifice sunt atât de specifice încât te pot ajuta inclusiv în momente când nu mai ştii ce trebuie să faci. Aici am să dau un exemplu concret din cartea lui Jack Welch – Câştigătorii. Acesta povesteşte despre cât de enervant i se părea să citească valori stufoase până a studiat un pic sistemul de valori de la One Bank. Una dintre valori suna cam aşa:

Ne tratăm clienţii aşa cum am vrea să fim trataţi noi înşine.

Ok, totul bun şi frumos până aici, însă One Bank venea cu mai multe moduri de comportament care traduceau această valoare în viaţă. Adică, totul era atât de specific încât orice angajat, indiferent de poziţie, avea instrucţiuni clare, iar luarea unei decizii care să fie în conformitate cu misiunea şi valorile companiei, era mult mai uşoară. Spre exemplu, valoarea citată mai sus venea cu următorul set de comportamente:

• Nu permiteţi niciodată ca interesul pentru profit să dăuneze clientului!
• Faceţi-i clientului o ofertă cinstită şi avantajoasă! Relaţiile bune cu clienţii se construiesc în timp. Nu încercaţi să obţineţi profit maxim pe termen scurt, cu preţul compromiterii acestor relaţii pe termen lung!
• Căutaţi întotdeauna să faceţi astfel încât clienţilor să le fie mai uşor să facă afaceri cu noi!
• Comunicaţi zilnic cu clienţii! Dacă vorbesc cu dumneavoastră, atunci nu vor vorbi cu concurenţa.
• Nu uitaţi să spuneţi “mulţumesc!”.

Parcă sună altfel, nu? Ăsta e genul de valoare matură care nu mai face unii oamenii să spună că valorile sunt comportamente şi atât, ci face oamenii să spună că o valoare are în spatele acesteia o sumă de comportamente potrivite.

Indiferent că citești acest articol din postura de angajat sau din postura de angajator, merită să știi că e bine să-ți stabilești o misiune clară și să-ți identifici un set concret de valori. Atât în viaţă cât şi la muncă, valorile trebuie să fie identice pentru că … dacă nu-s la fel … la un moment dat, s-ar putea să nu poţi face faţă la ce ţi se întâmpla după cele 4-6-8-12 ore de muncă sau la ce ţi se întâmplă înaintea acestor ore de muncă, adică în viaţa personală.

Pentru a vota, trebuie să accesezi această pagină, să bifezi Gabriel Ursan şi apoi să apeşi butonul “Vote”.

Sesiunea de votare se încheie Duminică, pe 27 mai 2012, la ora 23:59. Câştigătorul primeşte ca premiu un banner 125 x 125 pixeli care va fi afişat timp de o săptămână pe Blogatu.ro plus un stick de memorie de 4 GB.

Având în vedere că am deja un stick de memorie de 4 GB, dacă voi câştiga, îl voi oferi drept premiu prin tragere la sorţi unei persoane care:

1. Mă va vota.
2. Va da share la acest articol pe Facebook, Google Plus, Twitter, etc. (fiecare cu ce servicii foloseşte).
3. Va scrie un comentariu la articolul pe care tocmai îl citeşte (adică articolul ăsta) unde îmi va spune ce subiecte şi-ar dori să mai abordez pe blogul GabrielUrsan.ro.

Câştigătorul va fi ales prin tragere la sorţi folosind Random.org. Am rugămintea să folosiţi o adresă de email pe care o accesaţi mai des ca să vă pot comunica în timp util dacă aţi câştigat. Premiul va fi oferit, repet, doar dacă voi fi desemnat câştigător. Practic, îl voi ruga pe Marius Călugăru să-l trimită direct câştigătorului.

Celor care se întreabă “Ce garanţie am eu că va câştiga Gabriel Ursan premiul?” doresc să le spun că în acest moment am primit cele mai multe voturi, iar GabrielUrsan.ro conduce detaşat această competiţie. În plus, dacă daţi share la acest articol prin cât mai multe mijloace, şansele cresc foarte mult ca stickul de 4 GB să meargă la unul dintre susţinătorii mei.

Indiferent că doriţi să mă sprijiniţi doar pentru că îmi apreciaţi blogul sau că vă doriţi să câştigaţi acel stick de memorie de 4 GB, eu vă mulţumesc oricum că aţi avut răbdarea să citiţi acest articol până aici şi eventual să votaţi GabrielUrsan.ro drept blogul săptămânii.

Update: Blogul GabrielUrsan.ro a fost votat drept blogul săptămânii de cei mai mulţi dintre voi, în mod special de prietenii mei de pe Facebook care au răspuns solicitărilor mele de Duminică. Aşa cum am promis, stickul de 4 GB va merge către unul dintre cei care au comentat la acest articol. Puteţi urmări tragerea la sorţi în videoclipul de mai jos.

Câştigătorul stickului de 4 GB este Matyas Denes. Felicitări! Mulţumesc tuturor!

Mazda RX8 e o maşină mai specială

Spun asta pentru că la puţină vreme după ce a fost lansat acest model, japonezii au făcut şi o şcoală specială de şoferi pentru ca oricine să poată conduce corect o astfel de maşină. Ar fi câteva aspecte care merită ştiute de oricine intenţionează să-şi cumpere o Mazda RX8:

1. La pornire, se aşteaptă coborârea turaţiei motorului la 1.000 rpm înainte de plecarea de pe loc. Pe timp de vară acest lucru poate însemna între 30 de secunde şi 1 minut până să pleci corect, iar pe timp de iarnă poate însemna chiar şi 3 minute.
2. La oprire, se accelerează motorul până la 4.000 – 5.000 rpm şi se ţine constant la această turaţie timp de 5-10 secunde, apoi se scoate brusc cheia din contact.
3. Este recomandat ca din când în când să turezi motorul până la “red line” în timpul mersului. Este o maşină sport la urma urmei .
4. Nu este genul de maşină recomandată pentru drumuri scurte. Dacă i-ai pornit motorul şi te-ai pornit la drum, atunci merită să mergi mai mult de 5 minute continuu.
5. Motorul este similar unui motor de avion de mici dimensiuni, adică e un motor special. Acesta consumă şi un pic de ulei la câteva sute de kilometri aşa că după drumuri mai lungi este recomandată completarea cu ulei.

Cui i se potriveşte o Mazda RX8

Mie , dar n-am bani suficienţi de investit acum într-o astfel de plăcere nevinovată . După cum spuneam, Mazda RX8 este o plăcere pe care merită să şi-o satisfacă şoferii experimentaţi ce vor să trăiască şi experienţe sport fără să cheltuiească o avere. Preţurile unui model bun de Mazda RX8 la mâna a doua pornesc de la 7.000 de euro în sus. Modelele cu mult mai ieftine de această sumă s-ar putea să aibă probleme cu motorul sau cu consumul. Am să explic un pic.

Mitul motorului prost

Mitul motorului prost este dărâmat de realitatea şoferului care conduce maşina asta cum trebuie. Nu cred că motorul acesta a primit atâtea premii degeaba. Nu neagă nimeni că e un motor pretenţios, dar sub nici o formă nu e un motor prost. Motorul Renesis reuşeşte să transmită aproape 100% din putere la roţi garantând o experienţă puternică de şofat sportiv. Cel mai important este să căutaţi un motor aproape nou când cumparaţi o Mazda RX8 la mâna a doua chiar dacă vă costă cu câteva mii de euro în plus.

Ştiu că multă lume zice că un motor de RX8 este ieftin şi poate fi schimbat oricând, însă e un chin mare având în vedere că nu sunt foarte multe serviceuri auto care să se priceapă la aşa ceva. Concluzia legată de motor este că acesta se poate dovedi extrem de fiabil în condiţiile în care maşina este condusă şi întreţinută conform regulilor. Orice ocazie cu care se încalcă o regulă de şofat sau de întreţinere scade durata de viaţă a motorului. Nu uitaţi că e tot ce e bun şi frumos, e pretenţios .

Mitul consumului imens

Unii se plâng că Mazda RX8 consumă şi 20 de litri la suta de kilometri, în oraş. Dacă ai un motor întreţinut prost te poţi aştepta şi la un consum mai mare. Dacă ai un motor bine întreţinut, consumul va fi exact la fel ca la o maşină puternică pe benzină. Nu vă imaginaţi că vreun ultim model de Audi super puternic consumă 5 litri la suta de kilimetri şi că te-ai scos din punct de vedere consum. Mazda RX8 este o maşină puternică pe benzină care consumă pe măsură. Nu consumă nici ca Renaultul meu Megane, dar nici ca un tanc rusesc. Cu cât e mai bun motorul, cu atât maşina consumă mai puţin. Să zicem că, la modul realist, nu veţi reuşi să scadeţi consumul sub 10 litri la sută, nici la drum întins.

Despre această Mazda RX8

Chiar dacă în bord sunt 77.000 Km, motorul a fost proaspăt schimbat la începutul anului trecut, în Bucureşti, la reprezentanţa oficială. De atunci, au fost făcute doar două drumuri între Galaţi şi Bucureşti (dintre care un drum l-am făcut chiar eu) şi câţiva kilometri prin Galaţi. Atâta ştiu eu, însă pentru a garanta că motorul este aproape nou, proprietarul este dispus să supună maşina la orice test doreşte cumpăratorul, unde doreşte cumpărătorul. Inclusiv testul de compresie, test la care cedează multe Mazda RX8 prost întreţinute. Maşina este din anul 2004, înmatriculată, are 231 de cai putere (170 kW), euro 4, 4 uşi, ABS, geamuri electrice, oglinzi electrice, aer condiţionat, tapiserie piele, jante aliaj, sistem navigaţie, control tracţiune, închidere centralizată, alarmă, radio/CD, servo direcţie, xenon, scaune încălzite, proiectoare ceaţă şi comenzi pe volan. Sistemul auto este original BOSE, iar cauciucurile sunt aproape noi.

Preţul acestei Mazda RX8

Preţul pentru această maşină este de 7.700 euro, uşor negociabil. Pentru că proprietarul de drept este o doamnă care şi-a dorit această maşină mai mult pentru frumuseţea ei , nu vă va putea oferi prea multe detalii tehnice, aşa că mai puteţi lăsa câte un comentariu la acest articol, iar dacă mă pricep eu, am să vă răspund. Dacă nu, mă interesez şi tot vă răspund .

Totuşi, cred că cel mai indicat este să vorbiţi direct cu un coleg de-al nostru care se va ocupa de vânzarea maşinii. Numele său este Costel Gafton şi poate fi apelat la următorul număr de telefon: 0758837023. El va avea atât timpul cât şi experienţa necesară încât să vă poată răspunde le diverse întrebări.

Eu tot ce ştiu este că dacă cineva vrea cu adevărat să-şi cumpere o Mazda RX8, acest model merită să fie văzut înainte de a se lua decizia de cumpărare. Nu e tocmai genul de maşină pe care ţi-o cumperi în fiecare zi şi nu e tocmai genul de maşină despre care tot românul să ştie să-şi dea cu părerea. Mai degrabă vezi mai multe modele şi te informezi din mai multe surse. Zic asta pentru că maşina e frumoasă, dezirabilă şi îţi poate lua ochii imediat, deci nu merită să iei decizii rapide decât dacă eşti expert în autoturisme Mazda RX8 .

Poze cu această Mazda RX8

Pozele sunt făcute de mine cu un iPhone 4S . Am lăsat să se vadă şi numerele de înmatriculare ca să se poată interesa cine vrea de istoricul maşinii.

Intersecţia de la Ireg este o intersecţie lungă, iar semafoarele sunt dotate cu temporizator astfel încât să îţi poţi da seama ca şofer dacă ai timp să treci sau nu. Totuşi, mai sunt unii care cred că până se face verde la pietoni sau la maşinile din celălalt sens de mers durează vreo 20 de secunde ca să treacă ei. De multe ori mă trezesc că vin dinspre Biserica Sfântul Vasile (strada Anghel Saligny) spre Ireg şi vreau să traversez intersecţia pe verde, dar aceasta e plină. Mai fac câte un flash, câte un semn şi dau prioritate întârziaţilor ca să se elibereze intersecţia şi fiecare să-şi vadă liniştit de drum (mai sunt şi eu în situaţia asta în anumite intersecţii), dar când văd că deja la mine e verde de 5 secunde şi unii încă mai forţează intersecţia mă apucă nervii.

Cum frate să fii atât de tâmpit să crezi că ai timp să treversezi inersecţia de la Ireg când ai deja vreo două maşini întârziate în faţă, iar semaforul e galben, dacă nu chiar roşu? Da, să nu crezi că nu vede nimeni pe faţa ta cât eşti de jenat şi că întorci capul în altă parte ca să nu citeşti pe buzele şoferilor care au verde cum te înjură. Şi asta fac inclusiv şoferii de maxi taxi care sunt disperaţi să stea la fiecare semafor din Galaţi în speranţa că mai prind ceva clienţi, numai la semaforul ăsta nu. În caz că nu e clar, cei care blochează cel mai des intersecţia de la Ireg sunt cei care vin dinspre General către Ireg – Doja – Casa Roşie.

Nu ştiu cât de mulţi gălăţeni îmi citesc blogul şi nu ştiu cât de multor gălăţeni care îmi citesc blogul le pasă de acest aspect, dar dacă suntem comozi şi tăcem mereu de lene nu avem şanse să ne fie mai bine. Părerea mea este că trebuie să acţionăm, nu să reacţionăm la tot ce se întâmplă. Daca aş avea forţa media necesară aş lansa şi astfel de mici campanii la nivel local, dar până atunci mă rezum doar la a publica pe blog. Mesajul e clar şi poate fi cu uşurinţă răspândit de doritori pe canalele de socializare.

Gălăţeni, nu mai blocaţi intersecţia de la Ireg!